Un acoperiș verde este parțial sau complet acoperit cu un strat de vegetație, în funcție de tipul de acoperiș (intensiv sau extensiv), având în substrat o membrană impermeabilă. Majoritatea acoperișurilor verzi au mai multe straturi: un strat impermeabil sau o membrană, un strat ușor de drenaj alcătuit din materiale poroase, capabile să rețină apă, un strat geo-textil pentru a preveni particulele fine de sol să înfunde stratul de drenaj și respectiv substratul propriu zis.
Stratul verde și substratul
Stratul vegetal poate să difere, în funcție de tipul de acoperiș verde: extensiv (format predominant din ierburi, plante suculente și mușchi, categorii adaptate să supraviețuiască în condiții climatice extreme) sau intensiv (alcătuit din plante perene, bulbi, rizomi, arbuști și plante lemnoase, condițiile de îngrijire fiind aceleași cu cele pe care le impune plantarea la sol).
Plante erbacee
Plantele erbacee sunt selectate după gradul lor de rezistență la uscăciune, îngheț și poluare, particularitățile de morfologie, biologie si cerințele față de substrat. Acestea pot fi licheni, mușchi, ferigi, plante cu flori, etc.
Plante lemnoase
Plantele lemnoase cuprind specii de talie mică, din familia foioaselor sau coniferelor, arbuști sau subarbuști cu înălțime maximă 1,5-2m, adaptați la uscăciune și rezistenți la ger.
Plante perene
Plantele perene supraviețuiesc pe substraturi subțiri și medii, fiind adaptate zonelor aride. Un procent mare din acestea sunt specii suculente, care compensează deficitul de umiditate prin depozitarea apei la nivelul țesuturilor.
Substratul
Substratul poate conține în amestec turbă, perlit, vermiculit, pământ cu frunze, material plastic expandat tip Hydromul si Polystirol, în cazul culturilor extensive care presupun o greutate mică exercitată asupra construcției, iar în cazul culturilor intensive, grosimea substratului fiind mai mare, amestecul se alege în funcție de cerințele principalelor plante care vor forma covorul vegetal.
Substraturile se împart în trei categorii:
Substraturi naturale, tradiționale sau clasice (bogate în materie organică, cu o floră microbiană numeroasă);
Substraturi artificiale (provin din prelucrarea industrială a unor roci sau din sinteza substanțelor chimice, fiind sărace în elemente nutritive);
Substraturi mixte (includ în diferite proporții componente din ambele grupe, in funcție de cerințele specifice ale plantelor).
SUBSTRATUL mai are în componență încă trei straturi protective împotriva deteriorării învelitorii clădirilor:
Stratul filtrant (împiedică transportarea componentelor substratului în adâncimea structurii de protecție, fiind în general un geotextil);
Stratul drenant (realizat din agregate- pietriș, lavă, piatră ponce, etc.- agregate obținute din reciclarea altor produse, membrane sau plăci de drenare, compozitul trebuie sa fie termoizolant, permeabil la apă, rezistent la îngheț; joacă un rol important și în stabilirea PH-ului apei pluviale ce ajută la îmbunătățirea calității mediului);
Barieră împotriva rădăcinilor (membrane din mase plastice sau membrane bituminoase).
